Blogul

De curand am fost la Paris. Ce cautam la Paris e o alta poveste pentru o altadata.

Paris. Tour Eiffel, Notre-Dame, Arcul de Triumf, Versailles, Luvru, Sacre Coeur, Sena. Visam cu ochii deschisi.  Cu patru luni inainte am sunat la Accor si am facut rezervare la un Ibis (doua stele) aproape de metrou. Nu sunt genul care isi ia cazare la cinci stele all-inclusive si sta toata ziua prin oras. De la Blue Air am luat doua bilete dus-intors. Totul era pregatit.

In  fine, a ajuns si ziua plecarii. M-am trezit devreme, de fapt nici nu cred ca am dormit foarte mult. Aveam emotii ca in prima zi de scoala, zburam, pentru prima data in viata spre Paris, si pentru prima data, dupa aproximativ 20 de ani, urcam intr-un avion.

Prima impresie. La Paris se vorbeste franceza si sunt multi negri. Nu e adevarat ca francezi nu vorbesc engleza. Extraordinar de mizerabil, mai ales la metrou. Oriunde se poate au pus o taxa. Am avut impresia ca au tarif pentru orice, cred ca un ghid bun ar putea sa-ti aranjeze si o intalnire cu Sarcozy. Intr-o noapte, in timpul sejurului, am avut un vis care ar putea ilustra senzatia pe care o traiam: se facea ca ma plimbam pe stradutele din Cartierul Latin parizian, cand deodata, nu stiu de unde, apare langa mine un ghid care imi ofera, in schimbul unei taxe simbolice de 1 euro, extraordinara posibilitate de a ma vedea si de a da mana cu mine insumi.

Mi s-a facut foame.  Sa vorbim despre bucataria frantuzeasca. Cel mai tare restaurant francez e „autoservirea” Carrefour – o stim din Romania, restu’ uitati. Scump si prost. Sau cum ar zice un prieten de al meu Pepsi – fara zahar. Pai la noi mananci mult si bine si te imbeti manga, tu si inca vreo doi prieteni, cu 100 de euro. La Paris – NU. Mancarea e scumpa. Se serveste putin – cica gustul conteaza – care gust?! Oricum, daca ti neaparat, cel mai bine se mananca la McDonald’s. Nici restaurantele nu m-au dat pe spate – cel putin eu n-am intalnit unul pe placul meu sau poate ca sunt mult prea pretentios. Sunt mici, inghesuite, fara pic de simt estetic, iar terasale sunt asezate foarte aproape de carosabil asa incat esti nevoit sa mananci cu toba de esapament in gura. Oricum, probabil ca au si ei ceva restaurante mai rasarite, dar nu pentru muritorii de rand.

Sunt cateva locuri faine de vizitat, daca vrei sa „simti” Parisul ar fi bine sa le eviti. Sunt aglomerate, zgomotoase si …

cam atat. Nici umbra de romantism. Evident nu poti, odata ajuns la Paris, sa nu vezi Turnul, sa nu petreci vreo zece ore incercand sa intelegi ceva din Luvru sau sa nu dai o tura pe Champs-Elysees poate chiar sa te inchini la Notre-Dame sau Sacre Coeur, sa nu dai o fuga pana la Versailles ori sa nu savurezi o croaziera pe Sena. Sincer, mie mi-a placut cel mai mult la Disneyland. Apropo de Luvru, cat Egipt am vazut acolo cred ca nu gasesti nici pe malul Nilului, am impresia ca in patria faraonilor nu au ramas decat piramidele si asta pentru ca erau mult prea greu de transportat in muzeele europene.

Totusi, Parisul este o superba poveste de… marketing turisitc, iar francezi sunt niste povestitori de exceptie.