* Arata opulenta, grotescul figurilor si aroganta in inventia compozitiei, caracteristica perioadei capitalismului american.
Nu stiu daca sunt singurul, dar toata povestea asta cu vizita si concertul Madonnei din Romania imi provoaca o stare de greata. Babuta asta care a intrat in al saselea deceniu al vietii si urca in chiloti pe scena, in fata a 60.000 – 70.000 de oameni, imi inspira un sentiment de mila care provine din frustrarea unei doamne care nu vrea sa-si recunoasca varsta. Oricum, astfel de evenimente imi lasa impresia ca sunt organizate din cu totul alte considerente decat cele artistice.
Toata mascarada asta creata in jurul vizitei, asa zisei, regine a muzicii pop e un specatcol jenant, pe alocuri chiar grotesc, gandit special pentru atingerea tintei de vanzari. Asa cum tinea sa precizeze (de trei ori in aceiasi interventie), in seara concertului, si un mare reporter de la ProTV (nu-i retin numele 
) – turneul va aduce incasari de 400 milioane dolari. Parca acest mercantilism exagerat nu e in spiritul nostru balcanic. Productia de evenimente si stiri “senzationale” care nu aduc nimic senzational si care au ca singur scop incasarea unor sume uriase de bani imi irita chakrele si imi da peste cap tot campul energetic.
In fapt, tot balamucul asta nu e nimic mai mult decat o strategie de promovare, tipic americana, expirata inca din timpul Razboiului Rece. Stilul agresiv de impunere a unor non-valori drept artisti doar prin actiuni de propaganda (si astea invechite) reflecta, pe de o parte, incapacitatea de a inova intr-un domeniu precum marketingul, iar pe de alta, incapacitatea de a aduce in fata publicului artisti veritabili.
NOI DOI 
