Pe roman la disperare il apuca toti dracii. Conform unui sondaj CCSB, multi dintre conationalii nostri ar fi de acord cu introducerea pedepsei capitale, expulzarea romilor care ne prejudiciaza imaginea in afara tarii si a ungurilor care vor autonomie.
Sondajul realizat la comanda Asociaţiei Pro Democraţia arată că 91% dintre români, care susţin un referendum pe tema reintroducerii pedepsei cu moartea, ar vota pentru acest demers. Mai mult, agresivitatea faţă de semeni a atins şi ea cote alarmante. Datele aceluiaşi studiu spun că aproximativ 89% dintre români, care ar participa la un referendum pe tema retragerii cetăţeniei celor care cer autonomia ţinutului Secuiesc, ar vota pentru.
De asemenea, 94% dintre românii care şi-ar dori o consultare populară pentru retragerea cetăţeniei romilor care încalcă legile în alte ţări şi aduc prejudicii României ar vota pentru excluderea lor din comunitate.
Un alt aspect important este faptul că 72% dintre persoanele participante la sondaj s-au arătat de acord cu afirmaţia “minorităţile trebuie să se supună majorităţii, oricare ar fi poziţia susţinută de majoritate”.
Scandalurile din ultimul timp în care au fost implicate instituţiile statului, dar mai ales cele legate de organismele care ar fi trebuit să asigure respectarea legii din România au lăsat impresia unui sistem justiţiar cu enorme carenţe. Acest fapt s-a transformat într-un sentiment de frustrare şi revoltă în rândul populaţiei, care vede în reintroducerea pedepsei cu moartea o formă de reinstaurare a legii şi dreptăţii.
Psihologii consideră procentul celor care susţin reintroducerea sentinţei capitale ca fiind unul normal şi că acesta reflectă dorinţa oamenilor de pedepsire a vinovaţilor.
”Noţiunea de bine şi rău este adânc înrădăcinată în conştiinţa noastră”, declara pentru cotidianul.ro Mirela Zivari, doctor în psihologie. ”Este un concept mai degrabă religios de pedepsire a răului. Nu percepem pedeapsa cu moartea ca pe un rău împotriva umanităţii. Atât conceptul biblic «ochi pentru ochi, dinte pentru dinte», cât şi expresia populară «eu te fac, eu te omor» sunt o dovadă a faptului că oamenii percep pedeapsa ca pe ceva firesc. Nu demult în pieţele din centrul oraşelor se organizau execuţii publice la care oamenii asistau ca la un spectacol. Românii nu sunt diferiţi de celelalte popoare de religie creştină.”
Întrebarea care rămâne în urma acestui studiu este dacă disperarea românului, ilustrată de acest sondaj, va avea urmări care să determine adoptarea de către guvernanţi de măsuri care să ducă la îmbunătăţirea traiului omului de rând.
Un act sexual prezentat publicului larg il putem cataloga intodeauna drept pornografie? Exista vreo legatura intre o scena erotica dintr-un film sau o piesa de teatru, un dans de streaptease si o statueta care isi expune organele genitale in piata din centrul orasului?
Cred ca ar fi bine ca de la bun inceput sa clarificam termenii la care vom face referirie. Conform DEX-ului Arta este activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice si care foloseste mijloace de exprimare cu caracter specific, iar Pornografia – scriere, desen, fotografie sau gravura obscena.
Imi aduc aminte, inca de la cursul de estetica din facultate, ca definirea artei este o chestiune extrem de complexa, de aceea nici n-am inteles raspunsul foarte bine. Pe atunci profesorul ne spunea ca daca avem un Michelangelo, dar nu stim ce este si il folosim ca sa acoperim o gaura in perete si-l mai punem si cu spatele la noi, acel tablou devine un obiect oarecare fara nicio valoarea artistica, cel putin in ceea ce ne priveste.
Despre pornografie stiu ce stie orice om care cauta informatii pe internet – deci nu prea multe.
Exista cazuri in care granita dintre arta si pornografie se subtiaza periculos. Situatiile de acest tip sunt cele care starnesc cele mai virulente controverse in randul publicului. Din nefericire insa, argumentele celor care sustin sau combat un anumit punct de vedere, in astfel de imprejurari, deseori se intemeiaza pe convingeri subiective. Aceste prejudecati ar putea explica, intr-o oarecare masura, de ce atunci cand pe coperta unei reviste vedem un nud realizat de un renumit pictor sau fotograf – vorbim despre arta, iar atunci cand apar formele ondulate ale unei domnisoare ne gandim la pornografie.
O chestiune importanta s-ar putea sa fie si menirea unei lucrari. In acest sens, este important sa delimitam ce doreste artistul sa comunice de asteptarile celui care admira opera. Nu intodeauna scopurile celor doua parti implicate coincid. De altfel, ar trebui sa admitem faptul ca privitorul trebuie sa posede un anumit bagaj cultural care sa-i permita asimilarea mesajului transmis. Spre exemplu, daca obiectivul artistului este crearea unei metafore care sa produca mai mult decat un stimul sexual, insa nu este sau nu se face prea bine inteles, s-ar putea ca opera sa sa fie apreciata drept pornografie de catre public. In alta ordine de idei, desenele din Kamasutra indiferent de vechimea lor si valoarea, sa-i spunem artistica, culturala si istorica, tot pornografie raman – au fost create pentru initiere in arta amorului.
De asemenea, felul in care publicul percepe intentia artistului poate face diferenta dintre arta si pornografie. Daca un nud este perceput ca o intentie a artistului de a induce o stare de excitare erotica si nimic mai mult, atunci valoarea artistica a operei s-ar putea sa scape. In acest caz, o actrita care se dezbraca pe scena Teatrului National nu e mai presus decat o domnisoara care danseaza la bara intr-un bar de noapte.
Pe de alta parte, daca este vorba de un artist consacrat in “arta” pornografica, aproape orice va produce va fi privit ca o expresie artistica in aceasta directie. Insa daca luam opera unui artist plastic de renume, sa spunem Salvador Dali, atunci pornografia, oricat de explicita ar fi, trece drept arta.
Operele autorilor mai putin cunoscuti pot parea pornografie chiar daca acestia folosesc nuditatea doar ca pe o forma neconventionala de transmitere a unui mesaj. As aminti aici sculptura lui James Parlin – “The Middle School Science Teacher Makes a Decision He’ll Live to Regret” – care reprezinta o tanara care nu poarta lenjerie intima, in timp ce ii face sex oral unui profesor. Lucrarea a fost expusa in campusul Universitati din Ohio de unde a fost ”cenzurata” dupa ce a scandalizat opinia publica.
Un alt capitol vast al acestui subiect este pornografia in literatura. Nu imi imaginez ca pot epuiza o astfel de tema in cateva randuri, asa ca ma voi limita la cateva referinte.
Primul nume care imi trece prin minte este Marchiz de Sade, un clasic al genului. Din cauza creatiilor sale, a caror obscenitate este infioratoare, dar si a comportamentului trivial – parintele sadismului a petrecut 32 de ani din viata in spatele gratiilor.
Un alt corifeu al genului, ceva mai aproapiat de zilele noastre, este Charles Bukowski.
Oricum, multi scriitori de renume au si creatii deocheate, asa ca nici ai nostri nu s-au lasat mai prejos. Literatura de gen intalnim incepand de la Ion Creanga cu a sa ”Povestea pulii”, continuand cu poetul Geo Bogza – gasit vinovat si inchis la Vacaresti pentru creatiile sale erotice – si pana in zilele noastre, cand rafturile librariilor se incovoaie sub greutatea titlurilor de pe acest segment beletristic.
Un material interesant cu mai multe amanunte gasiti aici , aici si in multe alte locuri.
Inspirat de hotărârea preşedintelui venezuelan Hugo Chavez, cu privire la economisirea energiei, Sistemul din România a decis reînceperea programului de sistare a curentului electric. Programul întreruperilor de energie va începe de sâmbătă 27 martie, ora 20.30. Mai multe amănunte aflăm de la Zoli Toth, ambasador Earth Hour.
L-am cunoscut pe Mile. Il cunosteam asa cum se cunosc mai toti sarbii din Romanian intre ei (nu suntem foarte multi, cateva mii). Am terminat acelasi liceu (Liceul sarbesc ”Dositei Obradovici” din Timisoara). A fost cu un an mai mare decat mine. Dupa terminarea scolilor amandoi ne-am indreptat catre presa. El devenise vedeta, eu ma chinuiam cu o colaborare la TVR Timisoara. La intoarcerea sa din Irak l-am avut invitat intr-o emisiune in limba sarba pe care o moderam la studioul local al televiziunii nationale. Atunci l-am vazut ultima data.
Fiecare dintre cei care l-au cunoscut personal il vor purta in amintiri in felul lor. Cred insa ca in amintirea celor mai multi Mile Carpenisan va ramane un ticnit care alearga, doar cu microfonul in mana, printre focurile de arma, umar la umar cu militarii inarmati pana in dinti. Avea acea doza de nebunie care te ajuta si iti da curajul sa te arunci in flacari pentru a relata lumii dramele unor oameni lipsiti de ajutor. A transmis din cele mai fierbinti locuri de pe glob, despre fapte la care multi dintre noi inchideam ochii ingroziti chiar si atunci cand le priveam la televizor. Prin daruirea sa, Mile si-a castigat respectul colegilor reporteri si al militarilor pe care ii insotea in misiuni, dar si al celor pentru care isi risca viata ca sa fie informati – publicul.
Gandurile catorva camarazi de arme le gasiti pe cotidianul.ro
Se da o problema imposibila de matematica pe care niciun calculator din lume si niciun matematician timp de mai bine de o suta de ani nu au putut-o rezolva.
Un rus obisnuit, sa-i spunem Grigori, afla despre problema, isi cumpara un litru de vodca si un caiet studentesc. Se imbata muci. Pune creionul pe hartie si rezolva problema in juma’ de ora.
Afla americanii. Panica generala. Intrunesc de urgenta o comisie la Institutul de matematica din Boston si hotarasc sa trimita reprezentanti la St Petersburg (de acolo era rusul). Ajung astia, bat la usa… nimic. Bat mai tare, se aud niste sticle goale rostogolindu-se si un bombanit.
- Cine e? – intreaba mahmur cel din apartament.
- Suntem din America, de la Institutul de matematica, am venit sa va oferim un milion de dolari pentru rezolvarea problemei.
Usa se crapa putin. Pentru o fractiune de secunda isi face aparitia un cap cu parul lung-ciufulit si cu o barba neingrijita. Apoi se tranteste la loc.
- Plecati! Lasati-ma in pace! – striga Grigori prin usa inchisa. Nu am nevoie de nimic! Am tot ce-mi trebuie! Nu sunt interesat de bani sau faima. Nu vreau sa fiu expus ca un animal la Gradina Zoologica. Nu sunt un erou al matematicii. Nici nu sunt un om de success, de aceea nu vreau ca toată lumea sa se uite la mine.
Auzind galagie isi facu aparitia pensionara de la parter:
- Sunteti de la deratizare? Am depus o mie de reclamatii la primarie. Nu-l inteleg pe omul asta cum poate sa traiasca asa. Are numai o masa, un taburet si un pat cu o saltea murdara lasata acolo de vechii proprietari ai apartamentului, niste alcoolici care i-au vandut locuinta. Incercam sa scapam de gandacii din bloc, dar se ascund în apartamentul lui. Slava Domnului ca ati ajuns. In sfarsit vom scapa si noi de gandaci.
* Conjectura lui Poincaré, prima dată enunţată de matematicianulfrancezHenri Poincaré în 1904, este aceea care spune că dacă într-un spaţiu închis tridimensional orice arc de cerc închis se poate micşora până la un punct, acest spaţiu este echivalent din punct de vedere topologic cu o sferă tridimensională. sursa: wikipedia
