Am tot incercat sa ignor telenovela divortului dintre Iri si Moni. Imi provoaca atat greata ca abia ma tin sa nu vomit pe tastatura. Insa, agresivitatea cu care ocupa ecranele mogulilor m-a facut sa-mi dau drumul. Nu mai pot frate! Asa ca scriu repede si cat pot de scurt.
Iri o tine de cateva ore pe Moni la poarta de la resedinta din Izvorani, iar mai toate televiziunile juiseaza in direct (Realitatea, Antena, ProTV, B1 TV). Nu poti vedea nimic altceva, de parca lumea s-a oprit in loc si de acest eveniment depinde soarta omenirii sau cel putin a Romaniei. Nu mai conteaza ca benzina a sarit de 6 lei, ca se inchid spitalele si mor oamenii pe strada, ca n-avem bani nici de doua oua in prag de Paste sau ca Poli are probleme de lot inaintea meciului cu Rapid.
Asa ca: Iri, te rog, te implor, iesi dracului odata la poarta cu copilul sa terminam povestea asta. Nu vezi ca te asteapta o tara intreaga.
… sau cum inteleg cei de la compania de cablu sa-si respecte contractele si clientii.
Acum un an am facut abonament la RDS-RCS. Era oferta aceea – „4 servicii la pret de 2”.
Asa ca mi-am luat cablu TV, internet, telefonie fixa si mobila. O doamna foarte amabila si zambitoare mi-a zis ca nu-mi poate da telefonul mobil pe loc pentru ca in acel moment nu-l aveau pe stoc, dar sa revin saptamana viitoare. Punctul de lucru era intr-un hipermarket, pe care il frecventam saptamanal, asa ca nu mi s-a parut o crima impotriva umanitatii.
Dupa o saptamana
- Buna ziua doamna! Am fost saptamana trecuta sa-mi fac abonament si mi-ati zis sa revin pentru telefonul mobil.
- N-au ajuns inca – imi raspunde, mai putin zambitor decat acum o saptamana.
- Am inteles. Si cand ajung?
- Mai incercati saptamana viitoare.
Saptamana viitoare, la fel, peste doua satpamani, la fel, peste o luna, la fel…
Dupa trei luni
- Buna ziua doamna! Am fost acum trei luni sa-mi fac abonament si mi-ati zis sa revin pentru telefonul mobil.
- N-au ajuns inca, dar daca doriti avem telefoane mobile la abonamentul de 2 euro.
- Dar eu ar trebui sa-l primesc gratuit conform contractului.
- Din alea n-avem.
- Am inteles. Si cand ajung?
- Incercati saptamana viitoare.
Saptamana viitoare, la fel, peste doua satpamani, la fel, peste o luna, la fel…
Dupa sase luni
- Buna ziua doamna! Am fost acum sase luni sa-mi fac abonament si mi-ati zis sa revin pentru telefonul mobil.
- N-avem – raspuns sec din partea angajatului RDS-RCS.
- Am inteles. Si cand ajung?
- Incercati saptamana viitoare.
Saptamana viitoare, la fel, peste doua satpamani, la fel, peste o luna, la fel…
Dupa un an
Sun la informatii RDS-RCS cu o problema de internet. Dupa ce ma lamureste ca abonamentul meu nu are o viteza minima stabilita prin contract pentru transferul de date, de unde deduc ca ei imi pot furniza serviciul si cu o viteza de 0,001 Mbps, ma intreaba daca mai doresc si alte informatii.
- Ar mai fi una. In urma cu un an mi-am facut abonament la dvs prin oferta aceea de 4 servicii la pret de 2 si n-am primit inca telefonul mobil.
- Deocamdata nu avem pe stoc. Reveniti cu un telefon saptamana viitoare.
Acum, teoretic, ar trebui sa fac sesizare la ANPC, sa-mi aloc din timpul meu pretios si sa-mi toc nervii si banii pe telefoane ca sa obtin ceea ce mi se cuvine prin contract sau, pur si simplu, sa schimb furnizorul. Din fericire, economima de piata nu permite monopoluri asa ca avem UPC, sunt convins ca nici astia nu sunt sfinti, dar exista. Ma gandesc, daca cei de la RDS-RCS vor reusi sa cumpere UPC-ul, va dati seama cat o sa li se rupa atunci de relatiile cu clientii.
Personal ma consider un tip perseverent si inzestrat cu mult calm, de aceea cred ca ar trebui sa schimb modul de abordare. S-ar putea sa nu ma fi facut foarte bine inteles.
Dupa vechiul principiu antedecembrist – nu conteaza ce se da, daca vezi o coada te pui la ea – romanul ataca ofertele supermarketurilor. Marile lanturi de retail profita de lipsa reactiei din partea autoritatilor si pun accentul pe astfel de actiuni atunci cand isi gandesc strategiile de marketing.
Zilele acestea, una dintre principalele teme de dezbatere in media este disperarea consumatorului autohton de a prinde ceva ”gratis”: un litru de ulei, un kg de zahar sau faina, o durjba, o bormasina, un scaun, niste haine sau orice altceva. Chiar daca povestea cu bataia pe oferta se intmapla si la case mai mari, la noi, cateodata, capata accente dramatice: pumni in gura, nasuri sparte, ochi umflati.
Si totusi, porblema nu sunt reducerile si, poate nu va vine sa credeti, nici saracia, ci legislatia. Eu cred ca astfel de actiuni incalca un drept fundamental, garantat de Constitutie, si anume – demnitatea omului.
* Articolul 1, aliniatul (3) din Constitutia Romaniei suna cam asa: ”Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane,”… bla, bla,bla …”sunt garantate.”
Cum ar fi sa alergi intr-un maraton si, cand ajungi printre primii, cineva sa-ti puna piedica. Sa te ridici, sa te scuturi de praf si sa incepi din nou sa recuperezi ce ai pierdut. Apoi, cand razbesti in frunte, sa cazi din nou, iar acest lucru sa se repte, ca un blestem, de fiecare data.
Cam asa vad eu situatia Japoniei. Dupa ce a incasat, in Al Doilea Razboi Mondial, singurele doua bombe atomice aruncate asupra vreunei tari, acum se afla iar in fata unui pericol nuclear. Ca o ironie a sortii, dupa ce s-au obisnuit sa fie maturati periodic de pe fata pamantului, de cutremure si tsunamiuri, s-ar putea sa fie nevoiti sa invete sa traiasca si cu exploziile nucleare.
Nu pot sa nu fac o legatura intre cultura japoneza si (auto)distrugere. Harakiri (seppuku), kamikaze si tsunami – fiecare dintre cele trei cuvinte japoneze, cunoscute in toata lumea, inseamna nimicire, intr-un fel sau altul.
Ca toate parasutele isi arata fundul si tatele prin ziare si pe toate ecranele cumva-cumva am inceput sa diger, in sensul ca m-am obisnuit cu comportamenul gonflabilelor bipede cu botox in creier. Insa, cu riscul de a fi numit fariseu, nu pot si nu vreau sa ma impac cu ideea de a vedea curul oamenilor, teoretic, de cultura expus altfel decat intr-un scop pur artistic. Dupa ce Iurie Darie, la cei peste 80 de ani ai sai, a aparut tragandu-se de sfarcuri cu Anca Pandrea prin fituica National, zilele acestea am avut o alta surpriza – Claudiu Bleont. Ce dracu i-o fi trecut prin cap lui Bleont cand s-a gandit sa-si fluture penisul sub nasul jurnalistilor in mijlocul unei conferinte de presa. Unde mai pui ca ditamai actorul de Teatru National a facut gestul in timpul turneului de promovare a piesei “Cautandu-l pe Shakespeare prin Richard al III-lea”. Apropo, nici cei de la youtube.com n-au inteles mesajul artisitc si au interzis clipul din cauza incalcarii politicii privind nuditatea si continutul sexual.
nici saracia, ci legislatia. Eu cred ca astfel de actiuni incalca un drept fundamental, garantat de 
