Boris Velimirovici

Va provoc sa ghiciti personajul reprezentat in “opera de arta” de mai jos.
Inainte de toate, trebuie sa spun ca initiativa este laudabila. Totusi, nu ma pot abtine sa fac o remarca subiectiva si, din multe puncte de vedere, profana: executia n-are nicio legatura nici cu arta si, cu atat mai putin, cu realitatea, este, pur si simplu, un kitsch grosolan. Asa cum spuneam, parerea mea.
Dincolo de acest aspect, personajul este unul pe care il admir enorm pentru activitatea sa. Si chiar daca multi l-au uitat inainte de a se preface ca nu l-au uitat, sper, pe viitor, sa invtam sa ne respectam valorile inainte de a se transforma in… oameni de zapada.

Un ultim indiciu. Bustul se afla intr-un parc din Bucuresti.

RASPUNS:

Intr-un anumit fel acest post are legatura cu precedentul. De fapt cu patriotismul local. Pentru cine nu stia sunt nascut in Pojejena (Caras- Severin). Cu ceva timp in urma, am scirs pentru Cotidianul.ro un text despre minoritati (Eljen Romania, a mi hazank!), atunci nu auzisem de acest tigan, de care acum, cand am aflat, mi-s mandru. Oricum, voiam sa spun ca ipocrizia ne face sa ignoram nuantele cand vine vorba de succes si sa le accentuam in esec.

Fara nicio legatura cu congresul din acest weekend de la PDL.

Printre multe altele imi place sa ma plimb prin librarii, sa vad ce carti noi au mai aparut. Daca gasesc ceva interesant cumpar, iar cateodata citesc.
Oricum, zilele acestea am ajuns, mai mult intamplator, intr- o librarie in care am vazut o carte care mi-a starnit imaginatia “bolnava”. N-am putut sa ma abtin sa fac anumite corelatii, va las sa le faceti singuri pe ale voastre.

PS

N-am cumparat-o.

Borges isi imagina raiul ca pe o biblioteca si visa la o carte care sa le contina intre coperte pe toate celalalte. In cativa ani nici cartile nu vor mai fi ce au fost candva. Bibliotecile virtuale vor lua locul celor clasice, iar acestea din urma se vor transforma in muzee sau in baruri.
Tot ce a scris vreodata omenirea va fi la un loc si usor accesibil. Ce ar zice Borges?
Sunt doua probleme importante de care trebuie tinut cont. Prima se refera la drepturile nostalgicilor care sustin ca nimic nu se compara cu senzatia de a tine o carte in mana, de a rasfoi paginile, de a simti mirosul cernelii si al prafului de pe coperta, iar a doua tine de riscul ca organizatiile de protectie a animalelor sa protesteze impotriva distrugerii arealului soarecilor de biblioteca. Oricum, vremurile se schimba, iar tendita e data de dorintele cititorului.
Imi imaginez ca dincolo de munca titanica de care e nevoie pentru a digitaliza toate scrierile de pe glob, din toate timpurile, dificultatea procesului consta si in faptul ca unele scrieri sunt unice, vechi sau foarte fragile.
Legat de subiect, am citit pe eComuicate.ro ca romanii au acces la cea mai buna tehnologie de scanare a cartilor din lume, singurul aparat care executa acest proces fara lumina, fapt care ofera o protectie maxima documentelor de patrimoniu. Scanerul este folosit in prezent pentru crearea Bibliotecii Digitale a Romaniei si a Bibliotecii Virtuale a Academiei Romane.
In loc de concluzie. Stiam ca voi gasi solutia/motivul pentru a scapa de obiectul acela masiv mostenit de la fostul proprietar care ocupa un perete intreg si in care sunt depozitate tot felul de obiecte inutile si stive de carti, acoperite de praf, pe care nu le-am deschis niciodata. In sfarsit, voi avea loc pentru o plasma cu diagonala de n’spe metri la care sa urmaresc meciurile lui Poli Timisoara din Champions League. Mai ramane doar ca Politehnica sa castige campionatul.

Spectacolul Mother Africa a reusit, duminica seara, sa teleporteze cele cateva mii de oameni din Sala Palatului in inima savanei. Show-ul venit parca dintr-o alta lume a tinut publicul cu sufletul la gura mai bine de doua ore. Ritmul nebun, sustinut de bataia tobelor, cantecele si dansurile ritualice au completat maiestriile acrobatice ale oamenilor negri.

Pe scurt. Un spectacol extraordinar care nu trebuia ratat. Oricum, fiti pe faza ca revine!