Archive for the ‘Arta’ Category

Desenele copilariei de altadata

Tuesday, June 1st, 2010

Astazi e Ziua Copilului si a mea. Da! – m-am nascut pe 1 iunie.

Incercam, ieri, sa-mi aduc aminte desenele animate care m-au facut mare. Iata de ce mi-am amintit:

Tom si Jerry, Popeye Marinarul, Road Runner, Bugs Bunny, Duffy Duck, Mickey Mouse, Donald, Speedy Gonzales, Mighty Mouse (Super Mis – in sarba),

Strumfii

smurfs

Testoasele Ninja

ninja_turtles

Sandy Bell

sandy bell

Capitan Planet

captainplanet

Voltron (l-am vazut la televiziunea sarbeasca)

voltron

Himan (si pe asta tot pe RTS)

himan

Snorky (tot pe RTS)snorky 2

si cateva ”video-uri”

Mihaela

Lolek si Bolek

Charlie Brown

Linea


Gustav


si Nu pogodi! :)

Pheonixnomenal

Thursday, April 29th, 2010

Publicat și pe Cotidianul.ro

Am fost aseară la concertul Symphoenix de la Sala Palatului. Am ajuns pe la 18.30, cu juma de oră mai devreme. În fața scărilor de la intrarea principală vreo 30 de motociclete blocau accesul pe scări. Tineri de toate vârstele, unii pletoși, alții mai puțin, dar cu pletele în suflet, geci din piele țintuite, un costum și o cravată pe ici pe colo.

Mai erau și câțiva bișnițari care încercau să supraliciteze un bilet de intrare, nu cred că au avut prea mare succes.
În timp ce așteptam să se rupă lanțurile de la porți și să năvălim în sală, un cuplu de tineri se lipise de ușa de la intrare. La prima vedere, nimic neobișnuit, având în vedere că mă aflam la un concert de rock. Însă mi-a atras atenția bandana fetei – era legată peste ochi. Era complet oarbă. Venise să ”vadă” Phoenix cu ochii sufletului, să asculte și să simtă în piept și pe piele vibrația tobelor și a coardelor de chitară.

Am urmărit concertul încercând să-mi imaginez trăirile fetei, de câteva ori m-am surprins cu ochii închiși. Concluzia – Phoenix sună live, poate chiar mai bine, privit prin ochii sufletului.

Un gong, două… luminile. Din stânga scenei apar corul și orchestra simfonică sub bagheta magică a dirijorului Daniel Jinga, iar din dreapta fără falsă pompă și emfază inegalabilul Phoenix.

Alături de Nicu Covaci, Ovidiu Lipan Țăndărică, Cristi Gram, Bogdan Bradu, Ionuț Contras, Volker Vaessen, Dzidek Marcinkiewicz pe scenă mai urcă Moni Bordeianu, tenorul Vlad Miriță, Tina Munteanu – prim-solista operei române – și Adrian Petrescu, prim oboist al Filarmonicii “George Enescu”.

”Mă bucur că avem ocazia să concertăm în fața unei săli aproape pline”, spune, vizibil emoționat, Covaci – mai spune câteva cuvinte apoi pune mâna pe chitară și aruncă în difuzoare primele acorduri ale unei seri de rock de povestit nepoților.

Spectacolul a început timid, poate din dorința rockerilor de a-i ajuta pe simfoniști să se acomodeze cu atmosfera. Au urmat ceva probleme tehnice, inerente, după spusele lui Nicu Covaci, apoi câteva improvizații extraordinare (aproape că ai fi spus că sunt regizate).

Phoenix părea un vechi motor diesel care se încălzește greu, mai trăgea sporadic câte un rateu, dar ușor-ușor a început să duduie declanșând “Apocalipsa” (faină melodie).

Replica lui Covaci ”să nu uităm totuși că suntem la un concert de rock’n’roll” dezlănțuie nebunia. Țăndărică, în zi de grație, rupe bețele la fiecare solo, chitarele urlă, iar corul și orchestra completează o atmosferă incredibilă. Totul era ca în zilele de glorie.

După mai bine de două ore legendare – “Strunga”, “Nunta”, “Mica ţiganiadă”, “Baba Novac”, “Negru Vodă” și mult altele -, spectacolul se încheie apoteotic prin interpretarea melodiilor “Phoenix” și, evident, “Andrii Popa”.

(comunicatul de presa al evenimentului aici)

Lacul inghetat al lebedelor

Thursday, April 15th, 2010

Aseara am fost la spectacolul Lacul lebedelor pe gheata de la Sala Palatului (amanunte aici). Un spectacol care nu trebuie ratat. Totul a fost realizat cu un profesionalism remarcabil: costumele, lacul (cam inghetat, dar asta era ideea), scenografia, Ceaikovski. Intr-un cuvant – Bеликолепно! (Superb).

Dar…

Am avut impresia ca anumite persoane nu se potriveau deloc in peisajul din jurul lacului. Nu ca eu as fi fost ca pestele in apa, dar macar ma straduiam sa trec neobservat. Altii, insa, pareau ca au iesit la pescuit, probabil crezand ca ”Lacul lebedelor” e vreo balta din jurul capitalei (ca in bancul cu politistii). Lasand deoparte faptul ca au ajuns cu trei sferturi de ora dupa inceperea spectacolului, mai aveau pretentia sa ridice jumatate de sala in picioare ca sa ajunga la locurile rezervate – asta a tinut aprope pana la pauza, apoi, dupa pauza, a reinceput pentru ca unii au intarziat de la bufet.

In stanga si in fata mea s-au plasat cateva ”doamne” care si-au adus copii sa le arate balerinele. Laudabil gestul, mai ales daca ar fi avut grija ca plozii sa nu deranjeze un intreg sector de sala. La un moment dat, un vecin de suferinta le-a atras atentia copiilor sa nu mai sara si sa nu mai faca piruete pe culoarul dintre scaune cu speranta ca parintii se vor simti si isi vor linisti odraslele. Evident, nu s-au simtit.

Un lucur care m-a bucurat.

Am aflat ca avem si noi bunici si bunicute care nu sunt doar niste asistati sociali si isi permit sa rupa 200 – 300 de lei din pensie pentru un bilet la balet.

Monica Schuller – Oscarul românesc pentru pictură

Saturday, April 10th, 2010

Publicat și pe cotidianul.ro

Clişeul valorile noastre sunt mai apreciate în străinătate decât în propria lor ţară este valabil şi în acest caz. Aşa cum nici de bănăţeanca Hertha Müller nu am auzit până nu ne-au ”descoperit-o” nemţii, probabil că vom trece uşor cu vederea şi peste bănăţeanca Monica Schuller. În timp ce mass-media din România promoveaza kitschul pe post de artă, artiştii a căror tablouri se vând pe mii de euro în Occident şi care câştigă premii la concursuri internaţionale stau ascunşi în cvasianonimat.

transparenta2

Picturile mele îmi place să cred că sunt trăirile mele, ceva atât de personal şi intens încât poate să transmită mult sau pentru unii NIMIC.

- De unde dragostea pentru arta plastică?

- Moştenire de familie, tatăl meu este sculptor şi restaurator.

- Cum ai început?

- Pictez de când mă ştiu. Prima operă a fost ca a fiecărui copil, o pictură murală, le-am decorat sufrageria părinţilor pe la 3 ani. Mult mai târziu am făcut un liceu, o facultate şi un master în domeniu.

- Ce pictezi?

- Am abordat diverse teme şi sunt şi acum într-o permanentă căutare.

Arta este frumoasă tocmai pentru că este un şir interminabil de căutări. Dar pentru că nu vreau doar să descopăr, ci şi să transmit ceva, sunt cel mai mare critic al meu. O parte din lucrări nu ies niciodată la lumină şi asta pentru că eu nu consider că am spus suficient. Picturile mele îmi place să cred că sunt trăirile mele, ceva atât de personal şi intens încât poate să transmită mult sau pentru unii NIMIC.

O pată de culoare din cromatica de ansamblu

- Ce te inspiră?

- Îmi place mult natura. Mi s-a întâmplat uneori să pictez peisaj pornind şi de la un buchet de flori. Nu pentru că sunt nebună, ci pentru că m-a atras o pată de culoare din cromatica de ansamblu; farmecul este să poţi vedea dincolo de aparenţe.

- Ce artişti îţi plac?

- Îmi plac expresioniştii, iar artistul meu de suflet este Vincent van Gogh.

- Cum ai defini stilul tău?

- Tuşe largi, puternice, expresionist.

- Mai ai şi alte, să le spunem, ”înclinaţii”?

- În familie ne mai ocupăm de restaurare, însă eu nu sunt foarte pasionată de acest domeniu, sora mea e cea care a moştenit această latură. Părinţii lucrează de o viaţă în domeniu, dar nu în ţară, ci în Austria. La noi încă nu se cunoaşte valoarea acestui serviciu oricât de clar ar fi stabilite etapele şi timpul de lucru. Costurile prea mari fac restaurarea nerentabilă.

Nu cred că (statul) a auzit de artişti

- Cum sunt afectaţi artiştii de situaţia economică actuală? Sunt protejaţi în vreun fel de stat?

- Criza îi afectează foarte mult pe artişti, tocmai pentru că suntem ultimii în piramida de priorităţi (valori) pe care o stabileşte fiecare om. Cât despre stat, nu cred că a auzit de artişti.

- Se poate trăi din artă în România?

- Nu. Nu se poate trăi numai din artă, nu din artă pură. Ca în orice domeniu dacă eşti bun ar trebui să fie simplu să te vinzi bine, dar nu-i aşa de simplu. Chiar dacă fiecare artist are un nume şi o cotă, ca să poţi supravieţui trebuie să uiţi aceste adevăruri.

- Cât de important este marketingul şi cât valoarea unui artist?

- Pentru mine valoarea unui artist e cea mai importantă, dar pentru că doar cunoscătorii o vor înţelege, marketingul te poate face vizibil şi pentru ceilalţi.

- Cine cumpără obiecte artistice?

- Iubitorii de frumos, cei care au nevoie să evadeze din cotidian.

- Unde ai expus? Unde expui?

- Am expus mai mult în străinătate, în special în Austria, dar acum expun şi în ţară la diverse expoziţii.

- Ai participat la concursuri?

- Am participat la mai multe concursuri, am obţinut şi câteva premii. Cel mai important concurs pe care l-am câştigat a fost unul internaţional la care au participat 34 de artişti din 17 ţări. Am obţinut locul întâi la pictură şi trofeul Oscar KOKOSCHKA.

- Care a fost cel mai bun preţ pe care l-ai obţinut pentru o lucrare de a ta?

- 3.700 de euro, evident în Austria.

Mai multe lucrari aici

Pornografia artei

Sunday, March 28th, 2010

Un act sexual prezentat publicului larg il putem cataloga intodeauna drept pornografie? Exista vreo legatura intre o scena erotica dintr-un film sau o piesa de teatru, un dans de streaptease si o statueta care isi expune organele genitale in piata din centrul orasului?

david_von_michelangelo

Cred ca ar fi bine ca de la bun inceput sa clarificam termenii la care vom face referirie. Conform DEX-ului Arta este activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice si care foloseste mijloace de exprimare cu caracter specific, iar Pornografiascriere, desen, fotografie sau gravura obscena.

Imi aduc aminte, inca de la cursul de estetica din facultate, ca definirea artei este o chestiune extrem de complexa, de aceea nici n-am inteles raspunsul foarte bine. Pe atunci profesorul ne spunea ca daca avem un Michelangelo, dar nu stim ce este si il folosim ca sa acoperim o gaura in perete si-l mai punem si cu spatele la noi, acel tablou devine un obiect oarecare fara nicio valoarea artistica, cel putin in ceea ce ne priveste.

Despre pornografie stiu ce stie orice om care cauta informatii pe internet – deci nu prea multe.

michelangelo - pacatul originar

Exista cazuri in care granita dintre arta si pornografie se subtiaza periculos. Situatiile de acest tip sunt cele care starnesc cele mai virulente controverse in randul publicului. Din nefericire insa, argumentele celor care sustin sau combat un anumit punct de vedere, in astfel de imprejurari, deseori se intemeiaza pe convingeri subiective. Aceste prejudecati ar putea explica, intr-o oarecare masura, de ce atunci cand pe coperta unei reviste vedem un nud realizat de un renumit pictor sau fotograf – vorbim despre arta, iar atunci cand apar formele ondulate ale unei domnisoare ne gandim la pornografie.

hustler

O chestiune importanta s-ar putea sa fie si menirea unei lucrari. In acest sens, este important sa delimitam ce doreste artistul sa comunice de asteptarile celui care admira opera. Nu intodeauna scopurile celor doua parti implicate coincid. De altfel, ar trebui sa admitem faptul ca privitorul trebuie sa posede un anumit bagaj cultural care sa-i permita asimilarea mesajului transmis. Spre exemplu, daca obiectivul artistului este crearea unei metafore care sa produca mai mult decat un stimul sexual, insa nu este sau nu se face prea bine inteles, s-ar putea ca opera sa sa fie apreciata drept pornografie de catre public. In alta ordine de idei, desenele din Kamasutra indiferent de vechimea lor si valoarea, sa-i spunem artistica, culturala si istorica, tot pornografie raman – au fost create pentru initiere in arta amorului.

800px-Kamasutra5

De asemenea, felul in care publicul percepe intentia artistului poate face diferenta dintre arta si pornografie. Daca un nud este perceput ca o intentie a artistului de a induce o stare de excitare erotica si nimic mai mult, atunci valoarea artistica a operei s-ar putea sa scape. In acest caz, o actrita care se dezbraca pe scena Teatrului National nu e mai presus decat o domnisoara care danseaza la bara intr-un bar de noapte.

bill hudson

Pe de alta parte, daca este vorba de un artist consacrat in “arta” pornografica, aproape orice va produce va fi privit ca o expresie artistica in aceasta directie. Insa daca luam opera unui artist plastic de renume, sa spunem Salvador Dali, atunci pornografia, oricat de explicita ar fi, trece drept arta.

tablou dali

Operele autorilor mai putin cunoscuti pot parea pornografie chiar daca acestia folosesc nuditatea doar ca pe o forma neconventionala de transmitere a unui mesaj. As aminti aici sculptura lui James Parlin – “The Middle School Science Teacher Makes a Decision He’ll Live to Regret” – care reprezinta o tanara care nu poarta lenjerie intima, in timp ce ii face sex oral unui profesor. Lucrarea a fost expusa in campusul Universitati din Ohio de unde a  fost ”cenzurata” dupa ce a scandalizat opinia publica.

266305-sculpture-071

Un alt capitol vast al acestui subiect este pornografia in literatura. Nu imi imaginez ca pot epuiza o astfel de tema in cateva randuri, asa ca ma voi limita la cateva referinte.

Primul nume care imi trece prin minte este Marchiz de Sade, un clasic al genului. Din cauza creatiilor sale, a caror obscenitate este infioratoare, dar si a comportamentului trivial – parintele sadismului a petrecut 32 de ani din viata in spatele gratiilor.

Un alt corifeu al genului, ceva mai aproapiat de zilele noastre, este Charles Bukowski.

Oricum, multi scriitori de renume au si creatii deocheate, asa ca nici ai nostri nu s-au lasat mai prejos. Literatura de gen intalnim incepand de la Ion Creanga cu a sa ”Povestea pulii”, continuand cu poetul Geo Bogza – gasit vinovat si inchis la Vacaresti pentru creatiile sale erotice – si pana in zilele noastre, cand rafturile librariilor se incovoaie sub greutatea titlurilor de pe acest segment beletristic.

Un material interesant cu mai multe amanunte gasiti aici , aici si in multe alte locuri.

Link-uri interesante:

http://art-or-porn.tumblr.com/

Cum statea treaba in antichitate:

http://www.apollonius.net/erotica.html

si altele

http://www.cotidianul.ro/pornografia_in_arta-30437.html

http://www.antena3.ro/stiri/bizar/pornografie-sau-arta-sex-pe-scena-in-timpul-unei-piese-de-teatru_87406.html

http://stirileprotv.ro/show-buzz/erotic/arta-sau-pornografie-tu-ce-crezi-galerie-foto.html

http://www.associatedcontent.com/article/35414/definitional_argument_nudity_art_versus.html?cat=38

http://agonia.ro/index.php/essay/138667/de_la_anarhism,_via_postmodernism,_la_pornografie

http://gramo.ro/forum/index.php?topic=36.0

http://news.softpedia.com/news/Interviu-IN-EXCLUSIVITATE-cu-Cicciolina-ro-21053.shtml

http://revistacultura.ro/articol.php?rezultat=1342

Un alt sens pentru „a crea imagine”

Thursday, October 1st, 2009

Binecunoscutul cliseu „o imagine cat o mie de cuvinte” ar putea parea putin pentru ceea ce gasim pe www.socheso.ro/blog. In ceea ce ma priveste, pentru lucrarile lui Sorin Sorasan, o mie de cuvinte ar reprezenta doar prefata. Paradoxal (poate), ceea ce face Sorin am putea defini si printr-un singur cuvant – ARTA.

sorin burn

Nu pot emite o judecata de valoare profesionista asupra realizarilor sale artisitice – nu ma pricep deloc la asta, dar pot spune ca imi place ceea ce vad. Fiecare dintre voi are dreptul la propria opinie, asa ca va las sa trageti singuri concluzii.

Insa, mi se pare interesant „stilul” din spatele lucrarilor. Sunt oameni care parca vin din alta lume. Care ne privesc si parca nu ne inteleg, pe care ii privim si parca nu-i intelegem.

Nu stiu foarte multe despre Sorin, am colaborat la cateva proiecte, iar imaginea pe care mi-a lasat-o este aceea a unui tip obisnuit cu un aer foarte ardelenesc – cateodata, enervant de calm.

sorin fata

E placut sa privesti oameni care traiesc intr-o lume a lor, pe care agitatia cotidiana a Bucurestilor nu-i atinge. Au un ritm al lor si nu se lasa scosi din el – ei sunt dovada teoriei relativitatii – timpul lor curge mai lent. Evident, artistii prin definitie sunt sariti de pe fix, altfel nu pot crea, sau cei care nu sunt sariti nu sunt artisti, cel putin nu sunt artisti buni – as avea cateva exemple, dar nu conteaza.

sorin clovn

Sorin locuieste cu chirie in Bucuresti, lucreaza la o agentie publicitara (veti afla care daca intrati pe blogul sau) si, lucrul cel mai important, face ceea ce ii place. Banii? Niste hartii de care te folosesti sa-ti platesti chiria, cumperi mancare, bere, tigari si sa mergi la… Vama, sa zicem.

Restul este arta.

A noua arta – BD-ul

Sunday, September 20th, 2009

O banda desenata (BD) reprezinta un mijloc de comunicare pe cale grafica, alcatuit cu ajutorul imaginilor si, adeseori, a cuvintelor, in scopul de a ilustra un fir narativ. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Band%C4%83_desenat%C4%83 si http://ro.wikipedia.org/wiki/Carte_de_benzi_desenate)

Nu vreau sa trec in revista toata istoria benzilor desenate din Romania, care exista, dar care poate sa incape intr-un rezumat pe jumatate de A4. Inainte de 89 veneau de afara. Nu erau prea multe – pe vremea aceea le spuneam pifuri - dupa celebrul Pif si Hercule, mai era Rahan si inca cateva tentative autohtone. Astazi sunt mai multe, dar editorii au ramas fideli BD-urilor create pentru copii si adolescenti. Chioscurile sunt pline de benzi cu Mikey, Donald, Spioanele – Totally Spies, Scooby Doo, Powerpuff girls sau cu Spider-Man, Superman, X-Men.

Cu toate acestea e o discrepanta imensa intre piata benzilor desenate de afara si cea de la noi. In ultimii ani, cateva aparitii si evenimente au mai pus doua-trei caramizi la fundatia culturii BD din Romania, dar suntem inca departe de ceea ce inseamna ea in tari precum Italia, Franta, SUA sau Japonia.AlanFord2

Conationalii nostri din vestul tarii (mai ales cei vorbitori de limba sarba, dar si cei de maghiara) au avut norocul de a gusta din farmecul benzilor desenate occidentale aduse pe filiera sarbo-croata si maghiara. Cele doua tari vecine si prietene au urmarit (si datorita regimurilor politice mai permisive) mai indeaproape evolutia acestui fenomen si l-au adus pe piata cu mult inainte de 89.

Tin minte ca inainte de Revolutie, copil fiind, de fiecare data cand cineva calatorea in Serbia (pe atunci R.S.F. Iugoslavia) il rugam sa-mi aduca cateva benzi desenate. Faceam colectie. Aveam cateva sute si le dadeam la schimb pentru altele pe care nu le citisem.AlanFord1

Serialul meu preferat de banda desenata este Alan Ford (http://en.wikipedia.org/wiki/Alan_Ford_(comics)). Alan Ford e o BD pentru adulti, nu ma refer la pornografie - cu toate ca exista si de acest fel, ci la publicul tinta din punct de vedere al varstei. Creatorii benzii sunt doi italieni  – scenaristul Luciano Secchi (Max Bunker) si desenatorul Roberto Raviola (Magnus).

Pe scurt. In aceasta BD este vorba de o organizatie secreta (TNT) care isi desfasoara activitatea sub paravanul unei florarii. TNT este condusa de un batranel paralitic (Nr. 1), foarte avar, despre care nu se stiu prea multe. Alaturi de Nr. 1 in grupul TNT ii mai intalnim, printre altii, pe naivul Alan Ford, certaretul nasos Bob Rock, cleptomanul Sir Oliver (Il Conte Oliver), The Boss – teoretic mana dreapta a Nr. 1, Jeremiah – batranul ipohondru si pe inventatorul neamt – Grunf.

Maniera grafica in care este realizata banda, originalitatea personajelor si imprevizibilul actiunii, ca de altfel si “spontaneitatea” replicilor ofera cititorului o mostra de satira sociala si umor negru de o calitate greu de egalat.

BD-urile au inceput sa patrunda si in spatiul on-line (date fiind costurile acestui suport). De curand, un bun prieten de al meu (Zoran Vuxanovici) a lansat site-ul www.webcomics.ro – sper ca acest articol sa-i creasca numarul de vizitatori.