Boris Velimirovici

Publicat si pe Cotidianul.ro

Un eveniment de „importanta capitala” zguduie zona ecologista din Romania – Partidul Verde si Partidul Ecologist Roman au decis comasarea prin fuziune. Multi l-ar putea considera un pas semnificativ in directia coagularii unei formatiuni “verzi” puternice, altora li se rupe.

In orice caz, cred ca astfel de initiative ar trebui incurajate, doar ca unele s-ar putea dovedi mai toxice decat cianurile, subminand tocmai ideea pentru care s-a ridicat steagul de lupta.

Primul scop al PV-PER, asa cum se arata in comunicatul care anunta fuziunea, este sustinerea candidatului comun Mircea Dolha la alegerile partiale pentru Parlamentul Romaniei care vor avea loc pe data de 1 august. Daca corelam acest aspect cu declaratia lui Lucian Matei, membru „marcant” al PER, din martie acest an – “PER si Clubul Ecologist Roman sunt aliati de nadejde ai proiectului Rosia Montana Gold Corporation” – am putea trage concluzia ca RMGC se pregateste sa-si trimita reprezentant in Parlament.

Oricum, dupa ce Gold Corporation si-a atras de partea sa Ministerul Culturii, acesta decizand cu cateva zile in urma sa descarce masivul Carnic de la Rosia de sarcina arheologica, a trecut la urmatorul pas -  cumpararea miscarii ecologiste.

Un ultim aspect, legat, daca vreti, mai mult de stilistica, cred ca declaratiile megalomane ale Partidul Verde, prin care isi asuma un rol auto-proclamat de “vector politic al miscarii ecologiste-verzi unite”, spulbera orice speranta de a se gasi o cale de mijloc pentru a uni eforturile principalilor jucatori de pe aceasta nisa.

E vara. E cald. E pustiu.
Nimeni nu mai pare interesat de nimic, cu atat mai putin de munca. Cei care nu sunt in concediu se gandesc ce bine a fost sau ce bine va fi.
La mine, la etajul noua, sunt 33 de grade in timpul noptii. Ziua e ca in Sahara, doar eu si fata morgana. Nu m-ar mira sa-mi bata la usa un beduin calare pe o camila. Apropo, am aer conditionat, dar nu-l pot porni, fata nu-l suporta. Probabil va intrebati de ce l-am cumparat – si eu?
In presa se vorbeste de incalzire globala, iarna avem teoria cu “o noua epoca de gheata”. Subiecte de sezon. E foarte greu sa faci stiri cand Vanghelie e tras pe linie moarta, DD Direct face poltica, iar Mitica, cu tot cu Liga lui, e in vacanta.
In rest, in lume toate sunt la locul lor. Marea Neagra e la bulgari. Chinezii – in nordul Bucurestiului. Autostrazile peste tot, mai putin la noi. Criza e in Grecia, teroristii in Afganistan, Gaddafi in Libia. Europa, batrana doamna, scartaie din toate incheieturile. America asteapta rezultatele de la medic. Rusia isi umfla muschii cu gaz metan.

PS
In ce zi pica septembrie?

Acum, dupa ce s-a mai asternut colbul starnit de unele declaratii politice, as vrea sa va povestesc o intamplare care mi se pare interesanta privita intr-un anumit registru. Recunosc, nu sunt doctor in istorie, in politologie nici atat. Nu stiu ce calcule isi fac, daca isi fac, cei ce isi dezgolesc pieptul si ataca la baioneta spre est. Dar…
Situatia iscata de curand in legatura cu regele si cel de-al Doilea Razboi Mondial mi-a amintit de o partida de poker pe care am jucat-o, in decembrie ‘98 la Moscova, cu Dimitri (Dima), un prieten rus.
Dima avea o pereche de carti primita de la bunicul sau, erau atat de uzate incat puteam, fara un efort prea mare, sa mi-l imaginez pe batranul rus jucandu-le intr-o transee de langa Barlogul Lupului.
In timp ce asteptam ca samovarul sa dea in clocot, ne-am hotarat sa ne incalzim cu un pic de vodca. Undeva pe parcursul celor doua sticle, pe care le topisem in seara aceea, mi-am amintit de razboi, de tezaur, de Basarabia si toate durerile fratilor romani. I le-am trantit direct in fata rusului, incercand cumva sa-l iau prin surprindere. Dima, mi-l amintesc de parca ar fi fost ieri, a zambit abordand o mina de ambasador al unei super-puteri si mi-a zis:
- Noi am pierdut in razboi vreo 10 milioane de militari si vreo 20 de milioane de civili. Unii dintre ei omorati chiar de romani. Romanii ne-au calcat stepele Caucazului in picioare, iar cand am venit peste ei s-au razgandit. Apoi, dupa razboi, noi (rusii) am fost scutul care a protejat tarile din Pactul de la Varsovia. In acele vremuri in URSS se traia mult mai rau decat in Romania sau in oricare alta tara din blocul socialist. Regimurile politice din acele state erau sustinute din munca rusilor de rand, de tehnologia ruseasca, armele, gazul, agricultura si petrolul rusesc. Daca ne asezam la calcule s-ar putea sa fie nevoie ca romanii sa mai vina cu ceva de acasa. Oricum, aurul e acum la noi, la Moscova, deci e al nostru, daca cineva are alta parere sa vina sa-l ia.
Nu vreau sa comentez in niciun fel spusele lui Dima, le-am prezentat doar ca pe o mostra din gandirea rusului de rand.
Totusi, mi-a propus un targ, asa ca intre frati slavi: sa jucam o mana de poker si cine castiga ramane cu tezaurul. Nu sunt sigur daca a masluit sau nu cartile, cert este ca am mers la cacealma, am plusat cu Basarabia si am pierdut.
Asadar, romanii au pierdut totul pa mana unui sarb beat.

Imi cer scuze.

Stiti bancul acela cu doi tipi care se hotarasc sa experimenteze sexul in grup?
Se duc acestia la un bordel, “aleg” cateva fete, apoi inchiriaza o camera la hotel, sting lumina si se pun pe treaba. Spre dimineata unu dintre ei spune:
- Propun sa aprindem lumina si sa ne reorganizam un pic, eu am supt-o toata noaptea!
Cam asa sta treaba si cu Reorganizarea lui Base – oricum o dam tot noi platim si tot noi o sugem!
Nu stiu daca ati observat, dar toata lumea o arde cu Reorganizarea. Despre cum e cel mai bine sa casapim Romania, cate regiuni/judete/voievodate trebuie sa aiba, despre autonomii, secesiuni, precedente periculoase, referendumuri locale si nationale.
Stand pe margine si tragand concluzii, dupa bunul obicei autohton, ai putea zice ca Reorganizarea e tot ce conteaza. Daca o facem ne-am scos – nu va mai fi foamete in lume, nici greve sau mitinguri; avocatii, procurorii si judecatorii vor trai din ajutor de somaj pentru ca nu vor mai fi politicieni pardon, hoti si criminali; incalzirea globala va deveni un mit; speciile pe cale de disparitie se vor salva de la extinctie, iar bolile incurabile vor disparea.
Mai mult, daca ciulesti bine urchea spre Dealu’ Mitropoliei s-ar putea sa-l auzi pe Preafericit soptind, din spatele altarului, ca Reorganizarea este semnul pe care-l asteptam, ca aceasta este minunea care vesteste Sosirea – pin urmare, e musai sa bagam un miliard de euro in Catedrala Mantuirii Neamului.
Acum ca Liga lu’ Mitica s-a terminat si Poli a retrogradat, Reorganizare e tot ce ne-a mai ramas. Doamne! de ar tine macar cat “Tanar si nelinistit”.
Apropo, aprinde si la noi cineva lumina sa ne reorganizam un pic?

Acum cativa ani, cand am vazut primul magazin pe care scria, cu litere mari si rosii, “Spice” mi-am inchipuit ca vinde mirodenii pentru ciorba de burta. Apoi lucrurile s-au precipitat, la toate colturile a aparut cate unul, iar mass-media arunca zilnic pe piata cate un caz de etnobotanist scapat de sub control.
Am impresia ca in fiecare sezon apare o noua tendinta artistica in materie de sinucidere. Dupa ce curentul EMO s-a demodat, a venit randul Renasterii Etnobotaniste. De fapt, cred ca toate aceste povesti nu sunt altceva decat dovada ca ne-am atins limitele in a gasi solutii, scopuri, vise.
In alta ordine de idei, nu vreau sa judec, sa condamn si, nici macar, nu ma straduiesc sa-i inteleg pe cei care ajung sa-si caute (ne)fericirea in varful unui ac sau pe muchia unui Gillette. Dar remarc cu surprindere atitudinea de spectator pasiv a autoritatilor, chiar daca unii se straduiesc sa impresioneze la evolutia mediatica si sa puncteze electoral.