Boris Velimirovici

Azi dimineata am dat peste un comentariu pe Voxpublica – „Cum este sa stai sub bombardamentele NATO si de ce Romania greseste grav in privinta Kosovo”, scris de Remus Cernea. Pentru cine nu stie, Cernea este o aparitie pitoreasca si neingrijita, un boschetar intrat in politica care, atunci cand nu candideaza la vreo functie, oricare ar fi ea, de la consilier la primarie pana la functia de presedinte al Romaniei, isi da aere de mare analist de politica externa. Nu l-as fi bagat in seama daca nu ar fi incercat cu tot dinadinsul sa se remarce prin afirmatii tendentioase si arbitrare asupra anumitor chestiuni privitoare la statutul provinciei sarbe Kosovo. Ca sa dea greuate elucubratiilor sale, Remus Cernea, tine sa reaminteasca, in treacat, de excursia sa de la Belgrad in timpul bombardamentelor NATO in calitate de bagator in seama acuzat de spionaj. Oricum, acesta e un alt subiect pentru altadata.
Si totusi, eternul candidat nu se poate abtine sa avorteze cretinitati pe banda: „75 de state au recunoscut Kosovo, din care marea majoritate a democratiilor”. De fapt, din 192 de state membre ONU doar 75 au recunoscut proclamarea unilaterala a independentei provinciei sarbe Kosovo – printre acestea, evident, SUA si Albania, in timp ce UE nu a ajuns la o pozitie comuna cu privire la acest subiect, in randul democratiilor la care „distinsul” analist face referire se numara: Malawi, Mauritania, Swaziland, Vanuatu, Djibouti, Somalia, Honduras, Kiribati, Tuvalu, Qatar, Guinea-Bisau, Oman, Republica Dominicana, Bahrain, Comoros, Gambia, Palau, Maldives, Panama, Micronesia, Samoa, Belize, Sierra Leone, Nauru, Marshall Island, Burkina Faso, Costa Rica, Afghanistan.
Ca sa inchei si asa prea lunga interventie, Cernea s-a suparat, ca vacaru pe sat, ca Basescu a refuzat sa se aseze la aceasi masa, la summit-ul de la Varsovia, alaturi de membrii unei organizatii teroriste care lupta pentru secesiunea provinciei Kosovo.

Cred ca ati observat toti cat de strans sunt legate cele doua notiuni. Cum se umfla inima in noi cand nationala castiga sau cand Bute sparge mufa vreunuia in ring si cum ne pleostim cand favoriti sunt infranti. Intre aceste doua stari m-am zbatut ieri.

Poli nu mi-a inselat asteptarile, a pierdut titlul in meciul cu Otelul. Nu vreau sa vorbesc despre joc, arbitraj etc. Sunt atat de suparat ca as fi in stare sa jur ca nu o sa ma mai uit niciodata la meciurile Politehnicii, dar imi va trece pana la inceputul noului sezon. Aventura, cel putin deocamdata, s-a terminat.
In acest weekend am avut si o bucurie de suporter patriot. Victoria lui Nole, Novak Djokovic, la Roma. Inca o infrangere usturatoare administrata regelui zgurii Nadal (6-4, 6-4). Urmeaza Roland Gaross-ul si parca nimic nu-l mai poate opri pe tarul sarb sa urce pe tronul ATP.

Si daca tot veni vorba de sport si patriotism…

Un documentar despre o rana sarbeasca care inca sangereaza – Kosovo.
Filmul regizorului Vaclav Dvorak, interzis in mai multe tari, este o incercare de a scoate la lumina adevaratele motive care au dus la conflictul din provincia sarba Kosovo. “Kosovo, furat” a fost produs pentru televiziunea nationala din Cehia, insa aceasta a refuzat sa-l difuzeze.

Saptamana trecuta am fost acasa, in Banat. Am participat la Adunarea Anuala a Uniunii Sarbilor din Romania. Asa ca nu am prea avut timp de blog.
In drum spre Timisoara m-am oprit la Baile Herculane. Pentru cine nu stia, aici se gaseste unul dintre cele “cateva exemplare de pe teritoriul Romaniei” a Sequoia Gigantea.

Peisajul e superb, baile sunt insa in paragina, cei cativa turisti zapaciti de pe strazi au o imaginatie foarte bogata, altfel nu stiu ce dracu cauta in Herculane. Am decis sa nu public prea multe poze ca sa nu invart cutitul in rana nostalgicilor.
Incercam sa-mi imaginez cum ar fi aratat statiunea daca regiunea era condusa din capitala de la inceputul secolului trecut – Viena.

Dupa ce am trecut, cu greu, de post si apoi de recuperarea fortata cu drob, pasca, cozonac, oua si vin. Am revenit la munca sa o ardem cu talent, la calorie ma refer.

Toata lumea urla ca vine sfarsitul lumii. Criza resurselor: combustibil, apa, produse alimentare. Suntem ca niste termite care devoreaza tot. Noroc ca mai avem si zile de post. Oricum, s-ar putea ca in curand sa fie doar din acestea si, din cand in cand, sa mai primim o saptamana, doua de dezlegare.

Am vazut pe agentii doua informatii care par interesante in contextul luptei pentru suprematia mondiala, respectiv controlul resurselor. Nu sunt nepotul lui Isarescu si nici al lui Serbanescu, dar mi se pare ca e ceva putred in Danemarca. Una dintre stiri anunta ca economia Chinei o va depasi pe cea a Statelor Unite in 2016. Adica, peste un cincinal, vom putea decreta oficial victoria comunismului chinez asupra imperialismului american. Insa, ceea de a doua, China vrea sa scape de 2 trilioane de dolari, ma face sa cred ca americanii stiu de asta si li se rupe. Prin urmare, am impresia ca Beijingul s-a prins prea tarziu de smecheria ”Made in USA” care ii va lasa in conturi cu niste hartii verzi fara valoare.

Oricum, daca nu da vreun asteroid peste noi, nu gasim vreo planeta sa ne mutam sau nu ne salveaza extraterestrii va fi din ce in ce mai greu sa supravietuim pe vechea si batrana Terra. Dar romanul este descuracaret si talentat (dovada aici, mai ales aici), asa ca nu ma indoiesc ca va gasi solutia de a sunta apocalipsa. Si daca primul om s-a numit Adam sunt toate sansele ca ultimul om sa fie Gheorghe.