Da, da! – stiu, e un veritabil exercitiu de dictie, ar trebui introdus ca proba obligatorie la scoala cititorilor de prompter.
Unii imi spun Boris, altii dl Boris, altii incearca: dl Velini…. Veliri …. Vemili….. Veliro… Velimoro… dar renunta repede si trec la dl Boris. Personal ii apreciez pe aceia care, mai mult sau mai putin intamplator, odata ajunsi in situatii in care trebuie sa-mi pronunte numele isi dau toata silinta. Cu toate ca numele meu este unul sarbesc exista si nume romanesti destul de greu de pronuntat. Nu odata, am auzit nume romanesti balbaite si stalcite.
A pronunta in mod corect numele interlocutorului tau mi se pare o dovada de respect. Oricum, nu e o tragedie daca cineva pe strada iti greseste numele, dar cand ajungi la o institutie publica (de exemplu Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara sector 3 Bucuresti) si ceri un act, iar cei de acolo iti gresesc numele intr-un inscris oficial deja vorbim de incompetenta. Nu vreau sa mai aduc in discutie si consecintele pe care, o astfel de greseala, le atrage dupa sine. Cunosc oameni care, din cauza analfabetismului unor functionari, sunt nevoiti sa poarte nume ciudate sau incorect scrise.
Exista, totusi, oameni care ar trebui sa fie in mod special atenti la pronuntia corecta a numelui persoanei careia i se adreseaza, acestia sunt reprezentantii de vanzari. Nu inteleg de ce traineri de vanzari nu acorda mai multa atentie acestui aspect. Ar trebui sa le atraga atentia viitorilor vanzatori asupra importantei pronuntiei corecte a numelui unui potential client. E o chestiune de bun simt, mai ales daca-l suni sa ceri ceva de la el.
Exista si un lucru bun in cazul in care ai un nume “neobisnuit” – nu se uita usor. Daca sun undeva si ma prezint cand revin cu telefonul cei de acolo stiu cu cine stau de vorba chiar daca nu-mi pot pronunta numele.
Numele meu este Borislav Velimirovici si nu sunt frustrat.
