Clovnii si pocitaniile mediatice
Wednesday, March 9th, 2011Sunt un om normal, cred!, care se uita, cat poate de rar, la televizor. Nu, nu urmaresc doar Discovery, Animal Planet si TVR Cultural, ci tot felul de emisiuni, mai putin cele de divertisment.
Un lucru insa mi se pare incredibil. Cat de mult ii poate schimba televiziunea pe cei care apar pe sticla. Timpul petrecut in bransa mi-a permis sa asist, in direct, la niste metamorfoze fascinante. Am vazut oameni, care apareau pentru prima data la TV, cu vocea tremuranda si abia reusind sa inghita cate o gura de aer sa nu lesine de emotii, cum in numai cateva luni, prinzand putin curaj, debordeaza de aroganta.
Cei care rezista, mai mult de un sezon, devin si mai „afectati”. Din momentul in care sunt recunoscuti pe strada, au impresia ca sunt zei, ca tot ce spun ei este incredibil de destept si important. Logica lor este divina, iar argumentele, oricat de penibile, sunt infailibile. Ma uit, mut de uimire, la: scalambaiala lui Mircea Badea, schimonoseala contondenta a Danei Grecu, precipitarea lui Radu Soviani, mina tampa de copil cretin a lui Mihai Gadea, subiectivismul sarcastic a lui Razvan Dumitrescu, stupizenia mimata a lui Dan Diaconescu, ingamfarea profesionista a lui Robert Turcescu, superioritatea complexata a lui Radu Moraru. Mai sunt si altii, dar nu insist, cred ca ati prins ideea.
Intr-adevar, cei care afirma ca televiziunea e un drog, au perfecta dreptate. E un narcotic si actioneaza similar cu celalalte, te face sa te simti buricul pamantului. Odata prins in mreje esti in stare sa faci orice doar sa ramai in grila. Nu de putine ori, cei scosi de pe post, au ajuns pe calmante si antidepresive.
Nebunia creata in jurul fenomenului numit televiziune ne-a impins pana la punctul pe care l-as numi generic – Fac orice, circ sa fie, rating sa scoata. Asa se face ca, in fiecare seara, asistam la un spectacol grotesc cu jurnalisti, pe post de clovni, si invitati, in rol de pocitanii hade, care isi trag scatoalce. La randul lor, moderatorii care, macar aparent, ar trebui sa fie echidistanti si sa asigure un mediu prielnic unei dezbateri argumentate, logice si coerente se napustesc, insetati de sangele faimei, in arena-studio pentru a impartii, invitatilor mascarici, spre deliciul vulgului, capete in gura, pumni in mecle, suturi in fund, flegme intre ochi. Interesant este ca prezentatorii se mandresc cu ceea ce fac, iar cele mai spectaculoase scene sunt incluse in promourile emisiunilor respective.
Din pacate, tumoarea presei-show metastazeaza, cu repeziciune, spatiul public romanesc si, evident, patrunde pana la radacina societatii.
Zielele acestea am vazut ca cei de la Antena au inceput sa-si promoveze scoala de media. Ma intreb, oare vor sa-i invete si pe altii sa devina ca ei sau isi cauta discipoli ca sa avanseze la rangul de guru?
Ma trec fiori cand ma gandesc la monstrii pe care ii poate naste generatia mea.
