Boris Velimirovici

Va provoc sa ghiciti personajul reprezentat in “opera de arta” de mai jos.
Inainte de toate, trebuie sa spun ca initiativa este laudabila. Totusi, nu ma pot abtine sa fac o remarca subiectiva si, din multe puncte de vedere, profana: executia n-are nicio legatura nici cu arta si, cu atat mai putin, cu realitatea, este, pur si simplu, un kitsch grosolan. Asa cum spuneam, parerea mea.
Dincolo de acest aspect, personajul este unul pe care il admir enorm pentru activitatea sa. Si chiar daca multi l-au uitat inainte de a se preface ca nu l-au uitat, sper, pe viitor, sa invtam sa ne respectam valorile inainte de a se transforma in… oameni de zapada.

Un ultim indiciu. Bustul se afla intr-un parc din Bucuresti.

RASPUNS:

L-am cunoscut pe Mile. Il cunosteam asa cum se cunosc mai toti sarbii din Romanian intre ei (nu suntem foarte multi, cateva mii). Am terminat acelasi liceu (Liceul sarbesc ”Dositei Obradovici” din Timisoara). A fost cu un an mai mare decat mine. Dupa terminarea scolilor amandoi ne-am indreptat catre presa. El devenise vedeta, eu ma chinuiam cu o colaborare la TVR Timisoara. La intoarcerea sa din Irak l-am avut invitat intr-o emisiune in limba sarba pe care o moderam la studioul local al televiziunii nationale. Atunci l-am vazut ultima data.

Fiecare dintre cei care l-au cunoscut personal il vor purta in amintiri in felul lor. Cred insa ca in amintirea celor mai multi Mile Carpenisan va ramane un ticnit care alearga, doar cu microfonul in mana, printre focurile de arma, umar la umar cu militarii inarmati pana in dinti. Avea acea doza de nebunie care te ajuta si iti da curajul sa te arunci in flacari pentru a relata lumii dramele unor oameni lipsiti de ajutor. A transmis din cele mai fierbinti locuri de pe glob, despre fapte la care multi dintre noi inchideam ochii ingroziti chiar si atunci cand le priveam la televizor. Prin daruirea sa, Mile si-a castigat respectul colegilor reporteri si al militarilor pe care ii insotea in misiuni, dar si al celor pentru care isi risca viata ca sa fie informati – publicul.

Gandurile catorva camarazi de arme le gasiti pe cotidianul.ro

Neka mu je vecna slava!

POVESTEA LUI VASA LADACKI