Boris Velimirovici

Publicat și pe cotidianul.ro

Într-un show ieftin, otv-ist, servit pentru a mai îndulcii gustul amar al piramidonului care ne va face bine, Dan Diaconescu este perfect pentru rolul principal. Imaginea sa, în tricou portocaliu, amintind de condamnații americani, cu cătușele la mâini în fața DNA-ului – pare o scena regizată în studiourile hollywoodiene, numai bună să țină de foame contribuabilului, cel puțin cât durează un mandat de arest preventiv.

Oricine gandește un pic mai mult decât o nucă își dă seama că patronul unei televiziuni de garsonieră nu putea, în numai câțiva ani, în care a plătit amenzi record către CNA,  să-și tragă o avere de zeci de milioane de euro  – super-mașini, elicoptere, avioane, case. Televiziunile trăiesc din publicitate – cel puțin teoretic – numai că nici dracu nu cumpără publicitate la OTV. Datele financiare oficiale ale societății confirmă ca sunt puțini cei care se lasă convinși să apară cu spot în prime-time-ul otevist între un dans din buric al Magdei Ciumac, pe masa lui Diaconescu Direct, și o descântare a adevăratei fiice a mamei Omida. Oricum, misterul averii lui Diaconescu îl vom afla, cu siguranță, de la Elodia – transparența jocurilor de culise este cea care umflă carotida.

Nimeni nu contestă evidența, șantajul în presă nu e ceva nou, este o boală veche care i-a imbogățit pe mulți, dar de acest aspect ar trebui să se ocupe instituțiile abilitate. Și totuși, nu putem arunca în aceași cloacă dejecțiile șantajiste ale unor indivizi penali și munca adevaraților jurnaliști, a celor care își petrec zile și nopți, de multe ori chiar săptămâni în documentare și investigații, își cântăresc fiecare cuvânt pentru a nu denatura realitatea și mai ales, chiar dacă n-au bani de bilet de autobuz, nu se lasă cumpărați.

Se vede de pe Marte că spectaculoasele dezvăluriri, despre ”lucrătorii din presă”, se potrivesc la fix în scenariul președintelui care are ca scop subminarea credibilității breslei găzetarești, cu intenția vădită de închidere a principalelor guri de foc ale mogulilor.

Stilul de a acoperii o problemă prin crearea unui scandal este o diversiune care tradează maniera băsesciană, însă, de această dată, strategia gândită în pivnițele Cotroceniului s-a dovedit mult mai subtilă decât se așteptau unii. Când gloata a mușcat momeala cu arestarea patronului Televiziunii Poporului și în timp ce se holba la dansul ursului plimbat încatușat între Parchet și arest – CSAT-ul a amorsat o altă bombă – identificând presa ca vulnerabilitate în Strategia de Apărare a României.

Trist este că unii dintre granzii presei, printre care unul care pozează în justițiar și altul care a inventat cloșca care naște puii vii, dar și alții care se cred mari, s-au lăsat ușor manipulați. Simțind mirosul sângelui celui care le-a furat publicul s-au aruncat la gâtul șoricelului care se visa mogul. Exact așa cum se așteptau și mințile înguste din spatele Strategiei de Apărare. Intr-un final presa s-a prins, dar intrebarea care rămâne este una infiorătoare – cine manipulează în România – presa sau statul?

Influențarea, de către o publicație, un post de radio sau o televiziune, într-o direcție sau alta a publicului său ar putea trece ca o naivitate în comparație cu manipularea cetățenilor de catre propriul stat, mai exact de către cei care îl conduc. Este incredbil și revoltător cât tupeu pot avea unii de a folosii instituțiile statului pentru apărarea intereselor de grup. Cred că acest fenomen și nu cel al campaniilor de presă ar fi trebuit sa reprezinte subiect de discuție în CSAT.

Oricum, cazul Diaconescu era doar o fumigenă care prevestea intrarea într-o nouă fază a luptei împotriva mogulilor, iar judecând după episodul pilot, spectacolul se anunță unul mai imprevizibil și mai spectaculos decât telenovela Elodia.

Țineți aproape fiindcă nici nu știți ce ne așteaptă!