Băse, căpitanul Titanicului România!
Wednesday, May 19th, 2010Nu trebuia să fi un mare analist să-ți dai seama că o economie care și-a bazat dezvoltarea, în anii de glorie ai economiei mondiale, pe banii veniți de la căpșunari nu va putea rezista tsunamiului provocat de cutremurul piețelor din vest. Cu toate acestea, Boc, a neglijat în totalitate alerta de tsunami. A comandat un cocteil și s-a întins pe șezlong, sub o umbreluță, pe puntea navei România, pentru a privi în liniște apusul economiilor occidentale. Îm timp ce alții își luau măsuri de prevenire, Guvernul nostru ne povestea că vălușorul care se zărea la orizont e de fapt o unduire a apei care nu ne poate afecta.
Nu știu cum le păream noi celor de afară, dar câțiva pasageri s-au cam panicat și încercau să mai transmită în direcția căpităniei câte un semnal SOS. Guvrernul părea ca nu are nicio grijă, ba chiar anunța măriri de pensii și slarii. Evident, cum era de așteptat, valușorul de la orizont a crescut odată cu apropierea de navă și ne-a lovit în plin de ne rostogolim și acum urlând la FMI să ne arunce colacul de salvare.
Problema e însă mult mai gravă. Căpitanul Băse, care se pricepe la de toate, de la politică externă, la economie și drept până la pilotarea navelor, și secundul său, Boc, care știe să cosească și să taie lemne, s-au gândit să se arunce în valurile spumegânde, să prindă parâma în dinți și să ne scoată din rahat, pardon, la mal. Băse, marinar iscusit, s-a prins repede că ceva nu merge. A început sa urle ba la Opoziție că nu dă din vasle în direcția bună, ba la colegii de la Guvern că apasă prea tare pe accelerația cheltuielilor inutile. Apoi, deodată, a avut o viziune: să aruncăm Grasul peste bord, el e cel care ne trage la fund. Se pare însă că a fost prea tărziu, a dat Base cu noi de aisbergul social de ne-au ieșit pe nas, în fața Cotroceniului și a Palatului Victoria, toți pensionarii, bugetarii și mamele cu pruncii.
Dar tot n-am scăpat. Valurile Mării Egee se apropie. Grecizarea României nu mai este o chestiune de probabilitate ci o chestiune de timp. Și nici acum nu trebuie să fi un mare analist să-ți dai seama de asta. Mai rău este că nu mai putem face mare lucru pentru a evita dezastrul. Iar dacă pentru Grecia, Europa, direct interesată, a găsit să trimită o bărcuță de salvare de 110 miliarde euro, tare mi-e frică că noi vom pluti ceva timp în derivă purtați de curenții reci ai crizei.
Oricum, zdrobiți de blocul de gheață, fără niciun ajutor, singurul lucru pe care-l mai putem face este sa ne ținem tare, să scrâșnim din dinți și să ne spunem rugăciunile, ca nu cumva să ne zboare vreun val în fălcile rechinilor financiari care ne dau tărcoale și pe care unii îi consideră prietenoși.
